Scurt istoric

        Istoria Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” de astăzi începe în anul 1906, când Regele Carol I al României a semnat Legea privind clădirea unui ospiciu de alienați lângă București (pe terenul detinut de Eforia Spitalelor Civile, între Filaret și Văcărești), la propunerea Profesorului Dr. Alexandru Obregia și primului-ministru Gheorghe Grigore Cantacuzino. Acesta venea în îndeplinirea unei legi mai timpurii (din 1892), care hotăra necesitatea construirii a două astfel de instituții, în Muntenia și Moldova, absolut necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de tratament a bolnavilor psihici.
        În 1907 a început construcția unui spital de psihiatrie la standarde europene, după planurile concepute chiar de Prof. Dr. Al. Obregia, dar lipsa fondurilor necesare și izbucnirea Primului Război Mondial a întârziat inaugurarea acestuia până în 1923.
        Conform documentelor din Arhivele Naționale ale României, prin Decretul-Lege nr.2847/5 Iulie 1919, Regele Ferdinand I al României decretează ca Ospiciul de alienați Mărcuță să treacă sub „directa administrațiune a statului, pe ziua de 1 august 1919”, iar „Spitalului Central de boli nervoase și mintale” i se atribuie terenul moșiei „Vatra Mânăstirii Văcărești, cu destinația specială de-a constitui averea unei instituți a Statului de interes Social”
        În decursul existenței sale spitalul a avut mai multe denumiri oficiale („Institutul de Boli Mentale, Nervoase și Endocrinologice”, „Spitalul unificat nr.9”, „Dr. Gheorghe Marinescu”). Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.342/04.03.1998, prin care Spitalul Clinic de Psihiatrie și Neurologie „Prof. Dr. Gh. Marinescu” devine Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, denumire pe care unitatea o are în prezent.