Tulburarea depresivă
Tulburarea depresivă este caracterizată prin două simptome principale: dispoziție tristă și lipsa interesului și/sau plăcerii pentru activitățile care erau plăcute înainte de declanșarea episodului depresiv.
Tristețea și lipsa interesului se pot asocia cu: sentimente de inutilitate sau vinovăție, gândul că viața nu mai merită trăită, insomnii, lipsa poftei de mâncare, lentoare psihomotorie, nivel scăzut de energie, dificultăți în concentrare, dificultatea în a lua cele mai mici decizii.
Riscul de apariție a unei depresii sau agravarea simptomelor uneia preexistente cresc foarte mult în condiții de izolare socială. Starea noastră generală de bine se menține frecvent prin interacțiunile plăcute cu ceilalți, reușitele de la locul de muncă, mersul la sală, ieșitul în oraș, activități în aer liber, lucruri de care suntem privați în ultima perioadă.
Prin urmare, fără toate aceste activități și în contextul incertitudinii cu privire la viitor, gândurile depresive au un teren fertil pe care să se dezvolte.
Îngrijorarea și anxietatea primelor zile de izolare se pot transforma, pe măsura trecerii timpului, în depresie întrucât felul în care gândeam la începutul izolării se modifică la rândul său: gândurile anxioase legate de boală și/sau viitor pe care le resimțeam în primele zile se pot transforma în:
- “E o perioadă moartă, nimic nu-mi mai face plăcere”,
- “Nu îmi mai pot vedea prietenii, nu voi merge acasă de Paști”,
- “Nimic nu-mi mai iese bine la serviciu, este dificil să lucrez de acasă, performanța mea a scăzut”,
- “Nu mai sunt bun de nimic, nu am nici o utilitate”
Aceste gânduri determină o stare de tristețe, care accentuează și mai mult senzația de lipsă de sens, și duce la alte gânduri precum “Nu mai fac nimic, oricum nu mai are rost”, ceea ce în timp, poate deveni “Ce sens are să mai trăiesc dacă, oricum, nu sunt bun de nimic?”.
Dacă vom rămâne cufundați în aceste gânduri nu vom face decât să ne înrăutățim starea, fapt care ne va afecta și mai mult activitățile de zi cu zi.
Este o perioadă foarte dificilă, mai ales pentru persoanele care suferă deja de depresie, ale căror simptome e posibil să se accentueze din cauza izolării, intensificând deznădejdea și neajutorarea. Menținerea legăturii cu medicul psihiatru și continuarea psihoterapiei online sunt extrem de importante.
Odată ce învățăm să recunoaștem gândurile depresive și mecanismul prin care acestea ne influențează starea psihică și fizică, putem dezvolta o gândire alternativă care să ne ajute să trecem mai ușor peste perioada de izolare. De exemplu, putem înlocui gândul “E o perioadă moartă, nimic nu-mi mai face plăcere…” cu “E o perioadă în care lucrurile s-au oprit temporar, însă pot găsi noi activități care să-mi placă“. Înlocuirea gândurilor negative cu gânduri alternative nu înseamnă că trebuie să ne forțăm orbește să gândim pozitiv, ci să analizăm atent situația în care ne aflăm și să realizăm, de exemplu, că tristețea dată de ideea că “Nu-mi voi mai vedea prietenii și familia de Paști” poate fi ameliorată de gândul “Ne vedem online iar, când va trece această perioadă, ne vom bucura și mai mult unii de ceilalți”.
Soluția în cazul depresiei, ca și în cazul anxietății, este o gândire echilibrată, cu cântărirea atât a părților pozitive cât și a celor negative, cu găsirea unei căi de mijloc acceptabile, pe care să o urmăm până la încetarea stării de urgență. Iar când nu vom mai vorbi despre pandemie vom vedea că acest mod de gândire poate fi folositor pentru o viață echilibrată.
Actualizat la: 14.10.2021 – 22:59